ABC-ul  Comertului  International

Pentru inceput , ne vom referi la formele tradiţionale ale comerţului exterior. Astfel:

Vanzare directa – Este o vanzare comerciala catre o alta persoana fizica sau juridica. Vanzarea comerciala este de obicei cea mai buna metoda de a obtine o satisfactie financiara din vanzarea unei afaceri, mai ales daca aveti mai multi cumparatori care se concureaza.

a) prin export se înţelege vânzarea de bunuri şi servicii ce aparţin economiei unei ţări către altă ţară, care reprezintă totalitate operaţiunilor cu caracter comercial prin care o parte din bunurile produse sau prelucrate într-o ţară se vând în alte ţări; într-un sens mai larg, şi exportul de servicii, numit şi export invizibil.

b) prin import se înţelege cumpărarea pentru economia naţională de bunuri şi servicii din alte ţări, care reprezintă totalitatea operaţiunilor cu caracter comercial prin care se achiziţionează mărfuri din alte ţări şi se aduc în ţară pentru consumul productiv şi neproductiv, incluzând şi aşa-numitul import invizibil, adică serviciile procurate de o anumită ţară din alte ţări în domeniile transporturilor, asigurărilor, creditului, turismului, licenţelor, etc.

c) reexportul constă în activitatea desfăşurată de persoane autorizate, de a cumpăra mărfuri din alte ţări şi de a le revinde în altele, mărfurile putând fi supuse unor transformări în ţara pe care o tranzitează.

d) tranzitul reprezintă activitatea desfăşurată de persoane autorizate, pentru transportarea mărfurilor străine pe teritoriul naţional, dar şi activitatea de depozitare temporară a acestor mărfuri în condiţii de securitate, fiind considerat un comerţ invizibil.

Pentru dezvoltarea comerţului exterior este necesară crearea şi dezvoltarea de bunuri şi servicii competitive pe plan internaţional, precum şi o politică activă a statului de încurajare, liberalizare şi ocrotire a tranzacţiilor comerciale externe.

Globalizarea reprezintă procesul economic de întrepătrundere tot mai accentuată între economiile naţionale prin internaţionalizare – ca motor de dezvoltare economică, prin eliminarea barierelor în calea comerţului şi a obstacolelor arbitrare din calea cooperării interstatale.

Regionalizarea, noţiune complementară globalizării, reprezintă o formă de tranziţie spre globalizare, care se manifestă prin crearea şi multiplicarea de grupări economice regionale capabile de a se adapta şi integra mai rapid şi eficient în sistemul economiei mondiale, fără fragmentarea acestuia din urmă. Specialiştii consideră că regionalismul contribuie, în ultimă instanţă, la globalizarea economiei mondiale.

Condiţii de livrare

Condiţiile de livrare se reglementează conform prevederilor contractului şi conform legilor şi uzanţelor comerciale. Uzanţele formează un izvor de drept, întrucât nu contravin legilor, ele întregesc contractul dintre părţi, uşurând tratativele şi accelerând încheierea contractelor.

Dintre uzanţele cele mai importante pentru comerţul exterior sunt cele elaborate de Camera de Comerţ de la Paris, cunoscute sub numele de REGULI INCOTERMS (International Commercial Terms).

Aceste reguli au fost pentru prima dată elaborate în 1936, variantă care a cunoscut numeroase modificări, dintre care ultima în 2010. de când au fost pentru prima dată publicate, ele au fost modificate în decursul timpului de 6 ori.

INCOTERMS definesc cu precizie responsabilităţile cumpărătorului şi ale vânzătorului şi sunt recunoscute ca standarde internaţionale de către autorităţile vamale şi alte autorităţi în toate ţările cu o vastă tradiţie în comerţul internaţional. Încorporarea lor în contractele de vânzare internaţională reduce riscul neînţelegerilor la care s-ar putea ajunge sau la complicaţiile de ordin juridic. În plus, aceşti termeni nu favorizează nicio ţară, fiind imparţiali.

Necesitatea existenţei lor precum şi a îmbunătăţirii lor este evidentă în condiţiile în care mărfuri din ce în ce mai variate sunt vândute într-un număr crescut de ţări şi în cantităţi din ce în ce mai mari, în paralel cu creşterea riscurilor neînţelegerilor şi a litigiilor costisitoare, datorate în principal redactării defectuoase a contractelor de vânzare-cumpărare internaţionale.

Doar definiţiile întregi publicate de ICC  sunt autentice, existând riscul unor dispute legale dacă părţile folosesc rezumate sau scurte versiuni întrucât prin acestea, anumite aspecte importante ale regulilor pot fi scăpate uşor din vedere”.