ABC-ul Comertului International Pentru inceput
, ne vom referi la formele tradiţionale ale comerţului exterior. Astfel: Vanzare directa – Este o vanzare comerciala catre o alta persoana
fizica sau juridica. Vanzarea comerciala este de obicei cea mai buna metoda de
a obtine o satisfactie financiara din vanzarea unei afaceri, mai ales daca
aveti mai multi cumparatori care se concureaza.
a) prin export se înţelege vânzarea de bunuri şi
servicii ce aparţin economiei unei ţări către altă ţară, care reprezintă
totalitate operaţiunilor cu caracter comercial prin care o parte din bunurile
produse sau prelucrate într-o ţară se vând în alte ţări; într-un sens mai larg,
şi exportul de servicii, numit şi export invizibil.
b) prin import se înţelege cumpărarea
pentru economia naţională de bunuri şi servicii din alte ţări, care reprezintă
totalitatea operaţiunilor cu caracter comercial prin care se achiziţionează mărfuri
din alte ţări şi se aduc în ţară pentru consumul productiv şi neproductiv,
incluzând şi aşa-numitul import invizibil, adică serviciile procurate de o
anumită ţară din alte ţări în domeniile transporturilor, asigurărilor,
creditului, turismului, licenţelor, etc.
c) reexportul constă în activitatea desfăşurată de persoane autorizate, de a
cumpăra mărfuri din alte ţări şi de a le revinde în altele, mărfurile putând fi
supuse unor transformări în ţara pe care o tranzitează.
d) tranzitul reprezintă activitatea
desfăşurată de persoane autorizate, pentru transportarea mărfurilor străine pe
teritoriul naţional, dar şi activitatea de depozitare temporară a acestor mărfuri
în condiţii de securitate, fiind considerat un comerţ invizibil.
Pentru
dezvoltarea comerţului exterior este necesară crearea şi dezvoltarea de bunuri şi
servicii competitive pe plan internaţional, precum şi o politică activă a
statului de încurajare, liberalizare şi ocrotire a tranzacţiilor comerciale
externe.
Globalizarea reprezintă procesul economic de întrepătrundere tot mai
accentuată între economiile naţionale prin internaţionalizare – ca motor de
dezvoltare economică, prin eliminarea barierelor în calea comerţului şi a
obstacolelor arbitrare din calea cooperării interstatale.
Regionalizarea, noţiune complementară globalizării, reprezintă o formă de
tranziţie spre globalizare, care se manifestă prin crearea şi multiplicarea de
grupări economice regionale capabile de a se adapta şi integra mai rapid şi
eficient în sistemul economiei mondiale, fără fragmentarea acestuia din urmă.
Specialiştii consideră că regionalismul contribuie, în ultimă instanţă, la
globalizarea economiei mondiale.
Condiţii de
livrare
Condiţiile de
livrare se reglementează
conform prevederilor contractului şi conform legilor şi uzanţelor comerciale.
Uzanţele formează un izvor de drept, întrucât nu contravin legilor, ele
întregesc contractul dintre părţi, uşurând tratativele şi accelerând încheierea
contractelor.
Dintre uzanţele
cele mai importante pentru comerţul exterior sunt cele elaborate de Camera de
Comerţ de la Paris, cunoscute sub numele de REGULI INCOTERMS (International
Commercial Terms).
Aceste reguli
au fost pentru prima dată elaborate în 1936, variantă care a cunoscut numeroase
modificări, dintre care ultima în 2010. de când au fost pentru prima dată
publicate, ele au fost modificate în decursul timpului de 6 ori.
INCOTERMS
definesc cu precizie responsabilităţile cumpărătorului şi ale vânzătorului şi
sunt recunoscute ca standarde internaţionale de către autorităţile vamale şi
alte autorităţi în toate ţările cu o vastă tradiţie în comerţul internaţional.
Încorporarea lor în contractele de vânzare internaţională reduce riscul neînţelegerilor
la care s-ar putea ajunge sau la complicaţiile de ordin juridic. În plus, aceşti
termeni nu favorizează nicio ţară, fiind imparţiali.
Necesitatea
existenţei lor precum şi a îmbunătăţirii lor este evidentă în condiţiile în
care mărfuri din ce în ce mai variate sunt vândute într-un număr crescut de ţări
şi în cantităţi din ce în ce mai mari, în paralel cu creşterea riscurilor neînţelegerilor
şi a litigiilor costisitoare, datorate în principal redactării defectuoase a
contractelor de vânzare-cumpărare internaţionale.
Doar definiţiile
întregi publicate de ICC sunt autentice, existând riscul unor dispute legale
dacă părţile folosesc rezumate sau scurte versiuni întrucât prin acestea,
anumite aspecte importante ale regulilor pot fi scăpate uşor din vedere”.
